Incerc sa ma gandesc la trecutul meu "glorios" ca fiind rampa mea de "lansare" in viata. Fiecare relatie te invata lucruri noi, te indeamna spre mai mult...sau doar iti face viata si mai acra.
Prima mea relatie a fost la o varsta frageda,dar a fost cea care m-a introdus in lumea gay. Pana la urma a fost ceva frumos. Partenerul meu a fost un om minunat, mult mai matur decat mine, care mi-a aratat o alta fata a unei relatii...acea bazata pe sinceritate, comunicare si intelegere, si nu bazata doar pe sex. A fost genul de relatie care era stabila din toate punctele de vedere, dar ii lipsea ceva...probabil era din cauza varstei mele, probabil vroiam ceva nebunesc, o relatie spontana sau...poate nu eram obisnuit cu aceasta noua lume, in care putem fi eu insumi, o lume pe care putine pesoane hetero o cunosc. Am descoperit o alta cale de a ma manifesta, dar ca intotdeauna apar acele mustrari de constiinta ca ceea ce faci nu este bine, apoi urmeaza convingerile religioase, etice etc. Presupun ca acela a fost motivul despartirii noastre, totul s-a intamplat brusc.
Depresiile erau tot mai dese.Nu ma puteam impaca cu gandul ca eram gay, nu mi se parea normal, nu puteam sa imi accept orientarea sexuala. Imi repetam incontinuu ca este doar o iluzie si ca, probabil, a fost doar o curiozitate. Ma gandeam la ce vor spune prietenii, dar mai ales familia (acesta este un subiect mai delicat). Timpul a trecut...gandurile au zburat....dar multe au inceput sa se intample...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu