Ce e iubirea? Ce inseamna sa iubesti?
Incerci permanent sa definesti termenul, insa profunzimea si implicatiile nu pot fi descrise. Nu exista cuvinte care sa acopere insemnatatea si suma tuturor sentimentelor.
Iubirea e pura, e ceva natural si instinctiv pentru fiecare om. Ne nastem cu doar doua sentimente: iubire si frica. Atat!
Interpretam si construim senzatii si ipoteze care sa defineasca ce exista intre aceste doua sentimente: bine si rau, frumos si urat, placut si neplacut, intuneric si lumina, rai si iad.
Traim intr-o lume a relativului, unde noi construim si distrugem, iubim si uram.
Traim experiente si ne cladim pe noi, Ceea Ce suntem. Existam doar in relatie cu celalalt.
Am nevoia de confirmari, de cuvinte spuse in momente perfecte, momente care schimba totul sau nimic. Doresc raspunsuri si liniste, clipe minunate si experiente calauzitoare.
Nu compar si nu, nici macar pentru o secunda, nu am diferite asteptari. Savurez orice moment si clipa.
Suntem sau nu pregatiti, definim sau nu definim, iubim sau nu iubim.
In lumea relativului, fiecare am avut experiente placute sau neplacute, momente frumoase sau mai putin frumoase, persoane langa noi sau singuratatea, iubire sau suferinte. Asumarea unui risc nu reprezinta slabiciune, exprimarea unor ganduri sau sentimente reprezinta puterea de a fi Cine Esti si nu Cel Care Vrei Sa Fii in raport cu persoana de langa tine.
Exista limite, mai mult sau mai putin realiste, soapte si ramasite de cuvinte care ar exprima ceva frumos, unic in felul sau.
Frica de a nu suferi sau de a nu fi tradat blocheaza tot, transforma Ceea Ce Esti in Ceea Ce Nu Esti.
In momentele de tacere, cand privesc persoana in ochi, retraiesc experiente, incerc sa gasesc raspunsuri si confirmari, insa nu exista. Momentele in care vad doar vid ma retrezesc la realitate. Exista, dar nu exista. E o incercare continua de a ajunge la ceva, acel ceva, insa ramane doar un miraj.
Simt si traiesc momentul, insa este de ajuns? Orice miscare este tradatoare si atent supravegheata.
Sa fie frica mea sau a celuilalt? Sa fie dragoste sau doar simpatie?
Orice ar fi este limitata....sau nu?
Kiss & love
duminică, 20 martie 2016
sâmbătă, 19 martie 2016
Draga jurnal,
Dupa acea ultima experienta despre care povesteam, in mare, am stat si am tras niste concluzii: Cum iubesc? Ce iubesc? Cat trebuie sa iubesc?
Cand totul incremeneste, ramai in neant.
Poate fi respectul primit masurat? Poate fi persoana de langa tine demna de increderea ta?
Toti avem un background, toti am experimentat si trait anumite lucruri...pasionale sau nu, intense sau simple. Daca reducem totul la o singura intrebare, aceasta ar fi: Se merita sa acorzi sentimentele tale cuiva?
Raspunsul e DA, insa persoanei care este demna de ele, persoana care poate stapani pasiunea, poate intretine magia si care poate sa te pretuiasca.
Am intalnit in aceasta perioada persoane din trecut, oameni care au fost langa mine in momente esentiale, insa am cunoscut si oameni noi, persoane dragi, care vor ramane in sufletul meu pentru totdeauna.
Cand totul incremeneste, ramai in neant.
Poate fi respectul primit masurat? Poate fi persoana de langa tine demna de increderea ta?
Toti avem un background, toti am experimentat si trait anumite lucruri...pasionale sau nu, intense sau simple. Daca reducem totul la o singura intrebare, aceasta ar fi: Se merita sa acorzi sentimentele tale cuiva?
Raspunsul e DA, insa persoanei care este demna de ele, persoana care poate stapani pasiunea, poate intretine magia si care poate sa te pretuiasca.
Am intalnit in aceasta perioada persoane din trecut, oameni care au fost langa mine in momente esentiale, insa am cunoscut si oameni noi, persoane dragi, care vor ramane in sufletul meu pentru totdeauna.
Intotdeauna avem parte de provocari, iar in acest moment, am parte de testul suprem. Cate esti dispus sa accepti pentru un moment de fericire? Exista limite masurabile in sentimente?
Am ajuns la un punct in care nu mai inteleg sentimentele de iubire, nu le mai percep si nici nu le mai pot defini clar. Sunt defect in aceasta privinta :) Experientele trecute sa ma fi schimbat asa radical?
Ma gandesc cum sa acord incredere unei persoane. Cum sa ma asigur de calitatea mesajelor sale?
Trecutul e dovada perfecta a posibilei suferinte. Dar as mai putea suferi? As mai fi afectat?
Sunt setat pe mesaje si scenarii clare, in care totul trebuie controlat, totul trebuie tinut in anumite limite. Dar sunt limitele mele sau sunt limite impuse? Ma uit in ochii persoanei si ma gandesc: De ce? De ce eu?
Exista momente in care instinctul de protectie apare. Acorzi incredere unei persoane, dar in acelasi timp pierde increderea, iubesti o persoana, dar in acelasi timp o indepartezi, apreciezi momentele, dar in acelasi timp le analizezi.
Sunt tanar si pretuiesc totul, traiesc si iubesc, respir si sarut. Mangaieri dulci si soapte stinse, zambete la marginea unui pat, atingeri interzise.
Cam la asta se rezuma prezentul meu, vesnic, in continua schimbare.
Cam la asta se rezuma prezentul meu, vesnic, in continua schimbare.
In nota finalului: cine are ochi, sa citeasca, cine vrea, sa analizeze :)
Kiss & love
Un nou inceput
Aproape trei ani de la ultima postare a mea pe aici. :)
Multe s-au schimbat, putine m-au mai impresionat.
Haideti sa va zic asa, pe scurt, ce am mai facut in acest timp: m-am cumintit. :))
Privesc spre viitor si apreciez trecutul, traiesc clipa si iubesc. Iubesc mult, de la rasaritul soarelui si pana la salutul stangaci al unei persoane.
In ultimii ani am retrait experiente, am simtit pasiune, am respirat iubire. A fost uimitor.
Chill outside, naughty inside :) Am invatat sa traiesc clipa si sa simt prezentul ca ultim moment de pasiune.
Lucrurile s-au mai schimbat, iar despre asta o sa va povestec in curand.
De aceasta data, nu mai promit nimic, doar o sa postez.
Iar povestea continua....
Kiss & love
Multe s-au schimbat, putine m-au mai impresionat.
Haideti sa va zic asa, pe scurt, ce am mai facut in acest timp: m-am cumintit. :))
Privesc spre viitor si apreciez trecutul, traiesc clipa si iubesc. Iubesc mult, de la rasaritul soarelui si pana la salutul stangaci al unei persoane.
In ultimii ani am retrait experiente, am simtit pasiune, am respirat iubire. A fost uimitor.
Chill outside, naughty inside :) Am invatat sa traiesc clipa si sa simt prezentul ca ultim moment de pasiune.
Lucrurile s-au mai schimbat, iar despre asta o sa va povestec in curand.
De aceasta data, nu mai promit nimic, doar o sa postez.
Iar povestea continua....
Kiss & love
miercuri, 11 septembrie 2013
Salve....din nou!
Vinovat! Recunosc! Am promis incontinuu ca o sa mai scriu pe aici, insa viata o ia uneori pe o cale foarte dinamica.
Desi ultima mea postare era despre faptul ca DA, in sfarsit m-am indragostit si mi-am descoperit jumatatea, am realizat chiar inainte de a face o greseala uriasa, financiar vorbind, ca ceva este in neregula in perfecta mea poveste.
Desi multa lume crede, NU, nu sunt frustrat....intamplarile din trecut m-au facut sa trec peste si sa nu imi pierd optimismul. Nu pot spune ca nu a fost o poveste frumoasa, desi scurta, insa tind sa cred ca este o noua lectie a vietii.
Revenind la prezent, ma gandeam zilele trecute daca exista undeva, si ma refer in Romania, cuplul gay perfect. Nu sunt critic sau rau-intentionat, insa am avut ocazia de a calatori in America pentru o perioada de cateva luni si acolo am descoperit o noua lume.
Desi la noi in tara, toate paradele gay sunt menite pentru a educa populatia, nimeni nu cred ca realizeaza ca, in acest moment, Romania nu este pregatita pentru asa ceva. Chiar si eu, "membru al generatiei pos-comuniste" am avut o anumita retinere cand am dat fata in fata cu cupluri gay acceptate de oameni hetero. Si aici nu ma refer la prieteni apropiati si rude, ci la o societate intreaga, care se uitau la un cuplu gay sarutandu-se cu acea privire...cand iti e mai mare dragul si te bucuri pentru ei.
Schimbarea aceasta de mentalitate m-a adus cu picioarele la nivelul solului si am inceput sa privesc problema comunitatii gay din Romania cu alti ochi. Nu vreau sa fac aici o analiza a factorilor sau a tipurilor de persoane din aceasta tara.
Tocmai de aceea am hotarat ca o transform acest jurnal in ceva mai dinamic, ceva care sa contribuie in esenta sa la o mica schimbare.
P.S. Stiu ca suna de parca sunt un erou, dar incerc sa ma adun pentru ca intr-o zi sa pot fi out.
Kiss & Love ;)
Desi ultima mea postare era despre faptul ca DA, in sfarsit m-am indragostit si mi-am descoperit jumatatea, am realizat chiar inainte de a face o greseala uriasa, financiar vorbind, ca ceva este in neregula in perfecta mea poveste.
Desi multa lume crede, NU, nu sunt frustrat....intamplarile din trecut m-au facut sa trec peste si sa nu imi pierd optimismul. Nu pot spune ca nu a fost o poveste frumoasa, desi scurta, insa tind sa cred ca este o noua lectie a vietii.
Revenind la prezent, ma gandeam zilele trecute daca exista undeva, si ma refer in Romania, cuplul gay perfect. Nu sunt critic sau rau-intentionat, insa am avut ocazia de a calatori in America pentru o perioada de cateva luni si acolo am descoperit o noua lume.
Desi la noi in tara, toate paradele gay sunt menite pentru a educa populatia, nimeni nu cred ca realizeaza ca, in acest moment, Romania nu este pregatita pentru asa ceva. Chiar si eu, "membru al generatiei pos-comuniste" am avut o anumita retinere cand am dat fata in fata cu cupluri gay acceptate de oameni hetero. Si aici nu ma refer la prieteni apropiati si rude, ci la o societate intreaga, care se uitau la un cuplu gay sarutandu-se cu acea privire...cand iti e mai mare dragul si te bucuri pentru ei.
Schimbarea aceasta de mentalitate m-a adus cu picioarele la nivelul solului si am inceput sa privesc problema comunitatii gay din Romania cu alti ochi. Nu vreau sa fac aici o analiza a factorilor sau a tipurilor de persoane din aceasta tara.
Tocmai de aceea am hotarat ca o transform acest jurnal in ceva mai dinamic, ceva care sa contribuie in esenta sa la o mica schimbare.
P.S. Stiu ca suna de parca sunt un erou, dar incerc sa ma adun pentru ca intr-o zi sa pot fi out.
Kiss & Love ;)
marți, 15 ianuarie 2013
Mai raman putin
Vorbe, idei, pareri, prejudecati. O multitudine de elemente pe care viata noastra se bazeaza. Nevoia pe care o simti de a avea pe cineva seara cu tine, o persoana careia poti sa-i spui orice, sa construiesti o relatie cu baze rezistente. O sti? Simti ca ai gasit persoana potrivita?.....
Te rupi de realitate si iti imaginezi orice, orice aveti in comun si ar putea deveni ceva frumos, un simplu gest, un sentiment...insa totul se destrama...incet, tot mai incet....Tot ce putea deveni ceva dispare in abisul trecutului...un gol in suflet, inca o iluzie.
Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac. Ma simt amortit sufleteste si vad in viitor stagnarea, planarea asupra unui punct mort si ma intreb: " De ce faci aceleasi greseli? Experienta trebuia sa te invete deja...dar nu, guverneaza inima in locul principiilor si moralitatilor..."
Ce sa zic? Am inceput sa iubesc din nou, sa simt acea dorinta de a strange in brate persoana de langa mine si sa pasim in lumea visarii.
Inca astept...un semn, o mica speranta sa se aprinda in zare, sa stiu ca pot face un pas inainte de a renunta. Rabdare? Mai este, insa nu destula pentru a initia noi vise, pentru a criteriile morale ale rationamentului...Lasa-ti inima deschisa, vei sti ce doresti...
Te rupi de realitate si iti imaginezi orice, orice aveti in comun si ar putea deveni ceva frumos, un simplu gest, un sentiment...insa totul se destrama...incet, tot mai incet....Tot ce putea deveni ceva dispare in abisul trecutului...un gol in suflet, inca o iluzie.
Nu stiu ce sa cred, nu stiu ce sa fac. Ma simt amortit sufleteste si vad in viitor stagnarea, planarea asupra unui punct mort si ma intreb: " De ce faci aceleasi greseli? Experienta trebuia sa te invete deja...dar nu, guverneaza inima in locul principiilor si moralitatilor..."
Ce sa zic? Am inceput sa iubesc din nou, sa simt acea dorinta de a strange in brate persoana de langa mine si sa pasim in lumea visarii.
Inca astept...un semn, o mica speranta sa se aprinda in zare, sa stiu ca pot face un pas inainte de a renunta. Rabdare? Mai este, insa nu destula pentru a initia noi vise, pentru a criteriile morale ale rationamentului...Lasa-ti inima deschisa, vei sti ce doresti...
vineri, 7 decembrie 2012
Un nou timp, o noua viata
In seara asta am hotarat sa imi incep din nou postarile pe acest blog.
Lumea in care traim se schimba constant, intamplarile care au loc in viata ta azi, maine nu mai au nici un rost, sunt de domeniul trecutului. Traim pentru a fi actori ai proprii noastre vieti si , cu bune si rele, sa ne ducem la capat rolul. Desi pare greu de crezut pentru altii din jurul nostru, anumite "reziduri" ale intamplarilor de ieri raman impregnate in sufletul nostru, transformandu-se in regrete si suferinta.
Suferim pentru o dragosta pierduta, regretam ca nu am facut alegerile perfecte sau doar incercam sa ne ascundem in propria noastra lume in care ne simtim in siguranta.
Probabil multi nu o sa intre vreodata pe acest blog, poate eu o sa fiu singurul care intra si mai posteaza pe aici, dar am decis ca acest loc sa devina jurnalul meu (unul public).
Cred cu desavarsire in a doua sansa...este un lucru care ne mai pastreaza pe o anumita "linie de plutire", care ne mai motiveaza sa ne continuam viata, o viata plina de prejudecati, cu aceasta pata cu care te vad oamenii datorita faptului ca esti gay. Prejudecati sau nu, trebuie sa mergem mai departe. Este viata fiecaruia, fiecare si0o modeleaza in functie de ceea ce doreste, dar intotdeauna va fi vorba de MINE, de ceea ce eu, ca individ care face parte dintr-o societate, doresc sa fac pentru mine, pentru a schimba ceva in jurul meu, pentru a face oamenii sa inteleaga ca nu sunt diferit, sunt ca ei.
Lumea in care traim se schimba constant, intamplarile care au loc in viata ta azi, maine nu mai au nici un rost, sunt de domeniul trecutului. Traim pentru a fi actori ai proprii noastre vieti si , cu bune si rele, sa ne ducem la capat rolul. Desi pare greu de crezut pentru altii din jurul nostru, anumite "reziduri" ale intamplarilor de ieri raman impregnate in sufletul nostru, transformandu-se in regrete si suferinta.
Suferim pentru o dragosta pierduta, regretam ca nu am facut alegerile perfecte sau doar incercam sa ne ascundem in propria noastra lume in care ne simtim in siguranta.
Probabil multi nu o sa intre vreodata pe acest blog, poate eu o sa fiu singurul care intra si mai posteaza pe aici, dar am decis ca acest loc sa devina jurnalul meu (unul public).
Cred cu desavarsire in a doua sansa...este un lucru care ne mai pastreaza pe o anumita "linie de plutire", care ne mai motiveaza sa ne continuam viata, o viata plina de prejudecati, cu aceasta pata cu care te vad oamenii datorita faptului ca esti gay. Prejudecati sau nu, trebuie sa mergem mai departe. Este viata fiecaruia, fiecare si0o modeleaza in functie de ceea ce doreste, dar intotdeauna va fi vorba de MINE, de ceea ce eu, ca individ care face parte dintr-o societate, doresc sa fac pentru mine, pentru a schimba ceva in jurul meu, pentru a face oamenii sa inteleaga ca nu sunt diferit, sunt ca ei.
miercuri, 29 februarie 2012
Revenire :)
Am lipsit un timp, dar asta m-a facut sa imi dau seama cat de necesar este sa ai langa tine persoane cu care sa poti discuta, orice nimic sau doar sa iti spuna ca iti sunt alaturi si te sprijina oricand.
Fiecare persoana este unica, atat prin constitutia biologica, cat si prin modul de rationalizare si percepere a tuturor informatiilor. Imi place sa gandesc despre toti acest lucru, sa zicem ca este o scuza pentru gesturile care nu sunt intentionate sau care sunt percepute de catre mine ca fiind jignitoare sau spuse cu un alt inteles. E greu sa intelegi ce doresc cei din jurul tau, dar si mai greu este sa incerci sa ii multumesti.
Fiind unici, fiecare dintre noi avem anumite standarde in ceea ce priveste modul de selectie a persoanelor din jurul nostru, desi aceste criterii sunt intelese deseori gresit. Presupun ca dorim sa ne alegem, cel putin in domeniul "Relatii sentimentale", propriul nostru model de perfectiune sau cautam acea perfectiune pe care o dorim prin impunerea unor "reguli".
Cel putin....asa cred eu!
Fiecare persoana este unica, atat prin constitutia biologica, cat si prin modul de rationalizare si percepere a tuturor informatiilor. Imi place sa gandesc despre toti acest lucru, sa zicem ca este o scuza pentru gesturile care nu sunt intentionate sau care sunt percepute de catre mine ca fiind jignitoare sau spuse cu un alt inteles. E greu sa intelegi ce doresc cei din jurul tau, dar si mai greu este sa incerci sa ii multumesti.
Fiind unici, fiecare dintre noi avem anumite standarde in ceea ce priveste modul de selectie a persoanelor din jurul nostru, desi aceste criterii sunt intelese deseori gresit. Presupun ca dorim sa ne alegem, cel putin in domeniul "Relatii sentimentale", propriul nostru model de perfectiune sau cautam acea perfectiune pe care o dorim prin impunerea unor "reguli".
Cel putin....asa cred eu!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)