Translate in your language ;)

sâmbătă, 19 martie 2016

Draga jurnal,

Dupa acea ultima experienta despre care povesteam, in mare, am stat si am tras niste concluzii: Cum iubesc? Ce iubesc? Cat trebuie sa iubesc?
Cand totul incremeneste, ramai in neant.
Poate fi respectul primit masurat? Poate fi persoana de langa tine demna de increderea ta?
Toti avem un background, toti am experimentat si trait anumite lucruri...pasionale sau nu, intense sau simple. Daca reducem totul la o singura intrebare, aceasta ar fi: Se merita sa acorzi sentimentele tale cuiva?
Raspunsul e DA, insa persoanei care este demna de ele, persoana care poate stapani pasiunea, poate intretine magia si care poate sa te pretuiasca.
Am intalnit in aceasta perioada persoane din trecut, oameni care au fost langa mine in momente esentiale, insa am cunoscut si oameni noi, persoane dragi, care vor ramane in sufletul meu pentru totdeauna.
Intotdeauna avem parte de provocari, iar in acest moment, am parte de testul suprem. Cate esti dispus sa accepti pentru un moment de fericire? Exista limite masurabile in sentimente?
Am ajuns la un punct in care nu mai inteleg sentimentele de iubire, nu le mai percep si nici nu le mai pot defini clar. Sunt defect in aceasta privinta :) Experientele trecute sa ma fi schimbat asa radical? 
Ma gandesc cum sa acord incredere unei persoane. Cum sa ma asigur de calitatea mesajelor sale? 
Trecutul e dovada perfecta a posibilei suferinte. Dar as mai putea suferi? As mai fi afectat? 
Sunt setat pe  mesaje si scenarii clare, in care totul trebuie controlat, totul trebuie tinut in anumite limite. Dar sunt limitele mele sau sunt limite impuse? Ma uit in ochii persoanei si ma gandesc: De ce? De ce eu? 
Exista momente in care instinctul de protectie apare. Acorzi incredere unei persoane, dar in acelasi timp pierde increderea, iubesti o persoana, dar in acelasi timp o indepartezi, apreciezi momentele, dar in acelasi timp le analizezi. 
Sunt tanar si pretuiesc totul, traiesc si iubesc, respir si sarut. Mangaieri dulci si soapte stinse, zambete la marginea unui pat, atingeri interzise.
Cam la asta se rezuma prezentul meu, vesnic, in continua schimbare. 

In nota finalului: cine are ochi, sa citeasca, cine vrea, sa analizeze :)

Kiss & love

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu